Dau de baut

Suna bine deja:))
A venit vremea sa va anunt.....SA STATI INCHISI IN CASE, pentru ca am iesit pe traseu.
Nu traseu de ala:)). Mi-am luat permisul si am iesit in lume.
Glumesc desigur cand spun sa ramaneti acasa. Nu sunt un pericol chiar asa de mare.
Dar sa va povestesc...

Dupa multe luni de condus pe masina instructorului a venit si vremea adevarului. Dupa cum stiti abia am terminat cu bacalaureatul( Slava Domnului!!!). Si nu am avut nici la ala atatea emotii cum am avut cand a trebuit sa dau sala. La doar o zi dupa aflarea rezultatelor de la bac m-am apucat sa invat legislatia de la cap la coada, intru cat si asa amanasem examenul prea mult. Am citit legislatia de la cap la....(coada ar fi trebuit) capitolul cu contraventiile:))...Erau mult prea plictisitoare. Le-am invatat sub alta forma. Apoi m-am apucat sa fac intrebarile din carte.
Pentru necunoscatori sunt in jur de 1500 de intrebari cu aproximatie, pentru fiecare capitol cate o serie de intrebari. Incet incet, am facut cam 400 de intrebari in prima zi, apoi vreo 500 in urmatoarea zi si in ultima ce-a mai ramas, urmand apoi sa le reiau pe cele gresite si sa mai aprofundez putin teoria.
Oricum desi am parcurs toti acesti pasi, emotiile de mareau cu fiecare zi care trecea, incat am ajuns in ziua de joi cand am dat sala sa nu fiu capabila sa imi inghit saliva, nu mai spun de mancare, si sa fac chestionare pe banda. Ceea ce m-a demoralizat complet a fost ca ultimul chestionar pe care l-am facut inainte sa plec din casa l-am facut de 22 de puncte: minimul pentru a fi admis.
Pe drum spre Politie tremuram si imi venea sa o iau la fuga inapoi spre casa. Din fericie, am avut sustinatori, tata si fratiorul care mai glumeau cu mine si ma faceau sa ma simt mai bine totusi.
Am ajuns la locul cu pricina. Am intrat in cladire si am urcat la etaj. Doamna de la birou vorbea la telefon si zambea subtil, dar tot nu imi daruia mai multa incredere. M-a pus sa imi scriu numele si cu degetele tremurande am scrijelit numele meu asteptand urmatorul pas care inceta sa mai vina. Intr-un sfarsit a terminat convorbirea si m-a rugat sa intru in sala. Intrasem intr-o camera obscura luminata doar de ecranele calculatoarelor. Intrasem in alta lume. Panica era mare. M-a rugat sa ma asez la unul din ele si cand sunt gata sa incep. Am inceput sa ma inchin, sa ma rog sa ma descurc. Nu era vorba neaparat ca era tragedie daca nu luam carnetul, dar rusinea, nu stiu. M-as fi simtit prost. Am inceput chestionarul, insa dupa 2 intrebari m-am oprit iar sa ma calmez. Totul decurgea foarte bine si incepeam sa ma destind.
Ideea este ca am luam sala si am iesit foarte fericita de acolo. La iesire doamna mi se parea mai zambareata si am inceput sa rad cand fratiorul mi-a adresat urmatoarea intrebare: Ai castigat?=)) Cum sa nu rad. I-am zis ca da. Acum totul mi se parea mai amuzant si mai potrivnic.
Urmatoarea zi a trebuit sa dau orasul. Dar nu mai eram atat de emotionata. Chiar nu aveam emotii mai deloc. Eram sigura pe cum conduceam si nu mai depindea intru totul de mine. Daca aveam un examinator care s-a sculat cu fata la perna, sansele sa iau erau minime. Dar domnul a fost mai mult decat prietenos si am vorbit incontinuu.

Ma bucur ca totul s-a terminat cu bine. Mai am un hop. Inscrierea la facultate si apoi vara...
Desi intrasem in ritm cu invatatu si mi s-a parut ciudat ca sa stau degeaba fara sa deschid nici un caiet vreo 2 zile...sigur ma voi apuca de ceva.
Va anunt eu cand se mai intampla ceva interesant in viata mea.

V-am pupat,
Catalina.